Un discurs bun electrizează audienţa, schimbă mentalităţi şi convingeri, emoţionează şi mobilizează. Singura dificultate e să aibă cine să-l spună. Şi cineva care să-l scrie. Pentru că de cele mai multe ori nu sunt una şi aceeaşi persoană.
Secretul unui discurs bun e ca un scenariu scris direct ştiind actorul care va juca rolul principal. Însă diferenţa dintre un scenarist de film şi cel care scrie un discurs e că meritele celui din urmă nu vor fi niciodată recunoscute. Şi nici nu trebuie. Toate meritele vor fi ale celui care rosteşte discursul. Şi aşa trebuie să-l gândeşti.
Astfel, un bun discurs nu înseamnă altceva decât articularea într-un mod coerent şi într-o formulă atractivă a ideilor celui care îl va susţine, adaptat motivului şi momentului în care va fi rostit.
Documentează-te
Înainte de a scrie de a te concentra pe discursul propriu-zis şi pe cel care îl va susţine, documentează-te temeinic asupra tuturor aspectelor.
Locaţia
Unde va fi ţinut discursul. E în aer liber sau în interior? Dacă e afară şi sunt 40 de grade e evident că nu poţi scrie un discurs de două ore. Locaţia are sonorizare sau va fi percepută doar de către cei din faţă? Cunoaşte condiţiile tehnice. Pentru că, de exemplu, o conferinţă de presă presupune altceva decât un clasic discurs unidirecţional.
Publicul
Cine e audienţa? Tonul discursului depinde mult dacă se adresează unei mulţimi cunoscute (un director de şcoală profesorilor şi elevilor săi, un politician colegilor săi de partid, un director de vânzări agenţilor comerciali din ţară) sau unor ochi şi urechi noi (un politician în faţa alegătorilor, un amfitrion la o gală de strângere de fonduri, un critic la o lansare de carte). E un public specializat în vreun fel sau unul general? Unui public profesional îi poţi şi trebuie să-i aduci atfel de informaţii şi argumente, tehnice, nişate, faţă de unul oarecare. Sunt adulţi sau copii? Soldaţi sau civili? Dintr-o singură ţară sau din toată Europa? Analizează şi raportează-te la audienţă.
Ocazia
Cu ce ocazie se ţine discursul? Fiecare ocazie este diferită şi trebuie abordată ca atare. Tonul, durata şi conţinutul unui discurs sunt diferite de la context la context. E un discurs de rămas bun după o demisie sau e unul la decernarea unor premii sportive? E lansarea unei candidaturi pentru o funcţie politică sau anunţarea unei sentinţe într-un proces penal? Se anunţă rezultatele financiare ale companiei sau se strâng fonduri pentru bolnavi incurabili?
“Actorul“
Şi acum, că am ajuns la rolul principal, concentrează-te asupra actorului care îl va interpreta şi cunoaşte-l în profunzime, Începând cu aspectul fizic. Dacă e foarte scund sau prea înalt, nu poţi introduce multe elemente de înălţime, care să-i submineze discursul. Cunoaşte dacă are ticuri comportamentale sau verbale şi acordă atenţie modului în care le poţi face mai puţin vizibile, sau poţi sensibiliza/amuza publicul, atrăgând premeditat atenţia asupra lor sau glumind pe seama lor în discurs (sigur, în corelaţie cu elementele de mai sus).
E un tip taciturn sau extrovertit? Alege tonul în funcţie de el. E amuzant sau e înfiorător de serios? Dacă e foarte serios nu-l poţi pune să facă prea multe glume. Are trac sau e dezinvolt în momentul în care vorbeşte în public? Nu poţi scrie un discurs prea lung şi complicat dacă o să fie citit chinuitor de greu. Are şarm sau e o cărămidă aruncată în mulţime? Are o dicţie bună sau citeşte cu greutate de pe o foaie? Are talent dramatic – poate interpreta, intona, schimba tonul, face pauze de efect – sau e mai lipsit de expresie decât un pahar de apă plată? Toate aceste elemente cântăresc toate împreună şi fiecare separat, la modul în care vei scrie şi edita discursul. Important e să fie în concordanţă cu aspectul şi personalitatea celui care îl va susţine nu cu cea a celui care-l scrie.
Acesta e motivul pentru care încerc de fiecare dată să cunosc în profunzime “actorul” şi să am măcar un interviu cu el. Excepţie a făcut un discurs scris pentru actriţa Maia Morgenstein, în calitate de ambasador al CliniClowns România, fără să o fi cunoscut în persoană înainte. Dar când scrii pentru o persoană publică, cu formaţie dramatică şi de mare talent, a cărei voce şi apariţie le cunoşti, e relativ simplu, mai ales când e ambasadorul unui ONG care încearcă să aducă zâmbetul pe buze copiilor spitalizaţi.
Redactarea
Acum, dacă eşti familiarizat cu locaţia, audienţa şi “actorul” poţi trece la scrierea efectivă a discursului şi aici are mare greutate interviul de care vorbeam anterior. Pentru că discursul trebuie să exprime ideile în cuvintele lui. Iar dacă tu poţi să contribui cu idei noi care pot fi transmise, în nici un caz nu poţi să-i schimbi vocabularul imediat. Nu-l copleşi cu expresii noi, greu de memorat sau citit. Nu încerca să îl transformi peste noapte în ceva ce nu e. Acordă o atenţie deosebită a felului în care se exprimă el în mod natural, cuvintele şi expresiile pe care le foloseşte în mod uzual, tonul pe care îl utilizează. Foloseşte fraze scurte, clare, cu pauze rezonabile care să dea timp de respiraţie pentru a nu-l obosi. Un orator care gâfâie nu poate da o impresia prea bună. Acordă o atenţie deosebită tuturor pauzelor. Poţi folosi, în funcţie de context, pauze dramatice, meditative pentru audienţă, care vin de regulă după întrebări retorice (ex. “suntem noi capabili să facem mai mult?!”) sau evocarea unor lucruri grave (ex. “doi din zece copii se duc la culcare fără să mănânce”) dar şi pauze pentru aplauze anticipate (ex. “am încheiat ultimul trimestu cu cele mai bune rezultate financiare din istorie”). Foloseşte rezonabil umorul, dacă situaţia o permite, glumele destind atmosfera şi crează o legătură familiară cu publicul, dar nu exagera, nu e un stand-up comedy iar tu ai un mesaj de transmis şi trebuie recepţionat cu seriozitate.
Ideal e să faci cel puţin o repetiţie cu cel care va ţine discursul pentru a vedea dacă există dificultăţi, pentru a le adapta şi corecta. Şi, mai ales, pentru a vedea cum sună discursul din gura lui: cât este de natural şi credibil.
Costumele
Ţinuta celui care va susţine discursul nu trebuie şi nu poate fi lăsată la voia întâmplării. Chiar dacă nu o poţi impune de fiecare dată informează-te ce va purta “actorul”. Va fi îmbrăcat casual sau elegant? Sport sau în costum naţional? Totul contează. Nu poţi purta haină de blană la o conferinţă a veganilor sau haine în culorile clubului advers la aniversarea a 100 de ani a clubului tău sportiv. Şi aşa mai departe.
Organizarea
Chiar dacă ai acoperit toate aspectele de mai sus, toată organizarea evenimentului în general va contribui la final la succesul avenimentului. Decorurile (banere, afişe, baloane şi chiar meniul firmei de catering) şi atmosfera trebuie să ajute şi să dea greutate mesajului transmis. Tehnica trebuie să fie ireproşabilă, pentru a evita întreruperi şi momente stânjenitoare. Dacă e o conferinţă, trebuie să anunţi dinainte desfăşurarea şi modul în care se pot pune întrebările, moment în care trebuie să pregăteşti, dincolo de discurs, o listă cu posibile întrebări şi răspunsuri adecvate, dar şi modul în care poţi relua idei din discurs pentru a le repeta şi accentua.
De abia acum, dacă ai acoperit cele de mai sus, îţi doresc să ai spor la scris!